Acum?!

N-am stiut niciodata ce inseamna cu adevarat magia momentului prezent, pana intr-o recenta si foarte frumoasa zi de toamna in care mi-am dat voie sa plutesc libera intre infinitul dintre doua clipe.

Atunci am inteles cu adevarat ce inseamna eternitatea si care este tezaurul ascuns in spatele privirii. Tot atunci mi-am anulat limitele pentru… nici nu stiu ce relevanta ar avea aici repererele temoporale, dar sa zicem in mod conventional cateva clipe.  

E fabulos sentimentul de contopire cu tot ceea ce exista, pe care-l poti avea atunci cand alegi sa fii prezent! Pur si simplu tinzi sa te confunzi cu cerul, pasarile, frunzele, sunetele ce te inconjoara. Si asta in plin trafic bucurestean si doar in intervalul dintre doua semafoare:)

Am simtit efectiv cum ma loveste aceasta emotie noua si miraculoasa de a fi libera pe deplin, fara granite si fara timp. Nu as putea sa redau vreo formula de dobandire a acestei stari, insa pot si vreau sa-mi multumesc mie pentru sansa pe care mi-am oferit-o de a fi prezenta si de a ma bucura cu tot ce sunt de darurile clipei si de nemarginirea lui acum.

Suna clopotelul la Scoala Vocationala “A treia cafea”

Scoala Vocationala « A treia cafea » si-a anuntat viziunea, misiunea si valorile, in cadrul seriei de conferinte din 24-25 septembrie sustinute de 16 invitati speciali din diferite domenii, printre care s-au enumerat personalitati precum Lia Perjovschi, George Ivascu sau Monica Tatoiu.

Cu ocazia Serii Portilor Deschise, din 15 octombrie, Scoala Vocationala « A treia cafea » si-a facut cunoscuta programa, iar acum suna deja clopotelul de incepere a cursurilor.

Scoala Vocationala «A treia cafea» este organizata  pe trei sectiuni tematice, in cadrul carora se vor desfasura cursuri sustine de specialisti in domeniile respective. Cele trei sectiuni sunt Papion, Ludikon si Mistikon.

In cadrul sectiunii Papion sunt propuse cursuri de orientare profesionala si dezvoltare de competente necesare pentru a imbina valoarea cu succesul in tot ceea ce facem.

Aici pot fi gasite instrumentele necesare «manuirii» adecvate, elegante si eficiente a cuvintelor, gesturilor si imaginii proprii, cu scopul de a atinge arta dezvoltarii unui brand personal, coerent cu ceea ce esti si cu valorile personale.

Cursuri:

Olivian Breda: Bloguri si bloggeri in crestere

Iulian Olariu: Atitudine si succes

Simona David: Comunicarea – o experienta emotionala

Ligia Necula: De comunicat, comunici. Dar esti convingator?

Radu Tudorache: Spiritualitatea si dezvoltarea profesional

Cursurile la care te invitam prin intermediul sectiunii Ludikon vin in intampinarea cultivarii talentelor, pasiunilor si abilitatilor tale ludice, pentru a-ti dezvolta creativitatea si pentru a identifica împreuna diferite metode de relaxare activa.

Cursuri:

Oana Popescu: Descopera-ti teritoriul! – workshop de creativitate si artterapie

Maria Francesca Dogaru: Joc si teatru, masti si… tu…

Georgiana Vlahbei: Fereastra catre tine: Atelier de Pictura si Desen

Silvia Tuvene: Toujours l’amour – ipostaze ale cuplului de la antichitate la postmodernism

Mistikon completeaza programa propusa de celelalte sectiuni, accentuand pe dimensinunea spirituala a dezvoltarii de sine, consolidand tendintele de autocunoastere si atingerea echilibrului, atat intre propriile noastre continuturi interioare, cat si fata de provocarile exterioare la care suntem supusi.

Cursuri:

Monica Brandusescu: Privilegiul de a fi tu insuti

Mihail Musat: Eu cine sunt?

Gelu Sabau: Originile si istoria gnosticismului

Mihai Iordache: Mandala – Calea catre Mine

Gheorghe Marin: Beneficiile gandirii pozitive

Andreea Talmazan: Magie si alchimie

Eduard Brutaru: Seminar Istoria Reiki

Doina Rusti: Simbolurile: semnificaţii, legaturi si consecinte

 

Daca tematicile propuse v-au convins deja sa faceti parte din prima generatie de cursanti A Treia Cafea, va puteti inscrie la adresa cursuri@atreiacafea.ro, pana pe 31 0ctombrie 2009.

Hobby-urile se intalnesc cu cariera la prima Scoala Vocationala “A treia cafea”

Se deschid portile scolii – ale scolii vocationale „A Treia Cafea”. Prima editie se desfasoara in perioada 24-25 septembrie 2009, in Bucuresti.

„A Treia Cafea” reuneste personalitati din diverse domenii – de la artisti la oameni de afaceri – pentru a le impartasi cursantilor cunostintele lor cu privire la arta de a alege o cariera potrivita cu aptitudinile si visurile personale.

Totodata, specialisti in psihologia carierei le vor prezenta participantilor instrumentele prin care isi pot transforma talentul in piatra de temelie a unei cariere reusite, sub sloganul „de la hobby la brand personal”.

Scoala se adreseaza deopotriva liceenilor, studentilor si absolventilor care doresc sa isi modeleze drumul in cariera potrivit propriilor pasiuni.

Miza scolii vocationale “A Treia Cafea” este importanta generarii unei legende personale la nivel de cariera.

Obiectivele principale “A Treia Cafea” se axeaza in jurul strategiei de aplicare a aptitudinilor considerate de obicei neproductive in activitatea profesionala principala, avand ca destinatie brandul personal.

Invitatii conferintelor:

Irina Wagner, Alexandru Ciucu, Monica Tatoiu, George Ivascu,  Daniela Fugaru-Kammrath , Radu Tudorache, Sandra Ecobescu, Catalin Mitulescu,  Monica Brandusescu,  Alexandru Ciochia,  Anda Marian, Florin Glinta, Daniel Miu,  Ion Cosmovici

Programul este structurat pe conferinte si traininguri interactive, care vor avea loc la Hobby Cafe (Str. Negustori 34, Bucuresti), intre orele 10:00 si 18:00, pe 24 si 25 septembrie 2009.

Perioada de inscrieri este intre 1 si 18 septembrie 2009. Locurile sunt limitate la 30 de participanti.

Parteneri media: HotNews.ro, Toateblogurile.ro, Elevate, 121.ro, Talent Gate, Radio Lynx, EurActiv, Cariere, Smart FM, Cariereonline.ro, Wagner-Arte si Povesti, Hobby Cafe

Parteneri educationali: HOLA, ASER, LEAP, AEGEE, AIESEC, VIP, Momenttum, ANPCDEF, Universitatea Bucuresti

Pentru mai multe informatii puteti accesa adresa www.atreiacafea.ro.

Father change my name

Ca un botez intru iubire, asa am resimtit concertul de aseara al lui Cohen. Fericirea de a-l revedea a doua oara in concert a fost una greu de stapanit, asa ca m-am abandonat muzicii acestui maiestuos preot al iubirii. De fapt, a fost mai mult decat muzica, a fost un ritual tamaduitor de suflete. Simteam cum intreg stadionul se transforma trepatat intr-o mare barca leganata de acorduri si voci dintr-o alta lume.

Rasarit de luna

Da, aceste ultime zile mi-au intarit substantial convingerea ca nici un lucru nu are mai multa importanta decat aceea pe care alegi tu insuti sa i-o dai. Iar eu am ales sa pastrez ca moment de reper al acestei saptamani “anonime”, rasaritul de luna pe care l-am putut admira in toata splendoarea lui, aproape stranie, dupa concertul si cina de la malul marii. Tot acolo, pe ritmurile inaripate ale muzicii si ale valurilor ce sarutau voluptuos tarmul, am putut numara stelele care cadeau ametitor, lasand in urma lor dare de lumina pe cer.

Imposibilul anonimat de la Anonimul

Sunt in Sfantul Gheorghe, la Anonimul, unde cu mici exceptii totul este minunat: marea mi se pare mai frumoasa decat oriunde, caii salbatici zburda liberi pe plaja aproape pustie, aricii alearga seara printre casute, filmele iti ofera emotii furate  parca din alte posibile vieti, dar si oamenii faini,  sau mai putini faini pe care ii poti intalni in jurul acestui eveniment, asemeni personajelor unui film inca neterminat, care iti rezerva constant surprize.

Astazi toti copacii fara padure plang

Azi dimineata, la ora 8, inca o poveste ametitoare si-a scris sfarsitul. Cred ca niciodata nu mi-a fost mai greu sa scriu ceea ce simt ca acum. Mainile imi tremura, iar lacrimile imi dilueaza toate gandurile pe care as vrea sa le astern aici si le transforma intr-o emotie de nerostit. Cat de nedrept mi se pare uneori ca pamantul continua sa se roteasca si soarele continua sa rasara peste toate aceste pierderi iremediabile!

Draga Tatiana, niciodata nu ti-am spus cat de mult te iubesc, dar sunt convinsa ca acum o stii. O sa-ti pot multumi oare vreodata pentru toate momentele in care mi-am bandajat sufletul sangerand cu cantecul tau? Cata risipa de frumusete si de iubire ai adus pe lume, femeie jaratec! Cate raze din sufletul tau ai lasat cu fiecare cantec, pe fiecare scena pe care ai pasit! “Toate cate au fost azi devin povesti, / Ce departe esti si cat imi lipsesti!”

“Si totusi murim repetat” cu fiecare suflet frumos care paraseste aceasta lume…

Balul cu aer de poveste

Joi, 30 iulie, ora 19, subsol Carturesti: muzica medievala, zeci de lumanari aprinse, arcade,  flori de camp, cosuri cu mere, spiridusi, printese, povesti si multa emotie pretutindeni. Astea ar fi in cateva cuvinte ingredientele de baza care au cristalizat atmosfera de la balul de aseara.

Am fost fericita sa aud citite la un loc toate povestile frumosilor mei cursanti. Sunt povesti frumoase, scrise cu onestitate, modestie si inocenta, fara tendinte de a epata, fara pretentii de mari scriitori, dar cat suflet au strecurat printre randuri! Cata gingasie in fiecare imagine evocata! Cat abandon de sine in acest act al lor de a-si pune simtamintele si gandurile inaintea celorlalti prin poveste! Cat curaj sa se aventureze in labirinticele carari ale fatenziei pentru a se intoarce in cele din urma la copilul din inima lor!

Nu, n-a fost un spectacol de teatru, cu lumini, efecte si mari actori. Nu a fost nimic fastuos, nimic sclipitor, nimic ca la carte. Dar mai multa emotie decat s-a consumat aseara sub acele bolti de caramida, nu mi s-a mai intamplat de mult sa intalnesc. Si stiti de ce? Pentru ei, minunatii mei povestasi, s-au antrenat intens in ultima vreme in a gasi bucuria in lucrurile simple, in gesturile mici, in darurile ambalate umil. Sunt ingrozitor de mandra de asta! Pentru ca am invatat impreuna sa redescoperim uimirea si jocul, sa ne dam voie sa mai si gresim, sa ne acceptam cu iubire exact asa cum suntem, sa ne curatim privirea de orice ierarhii si sa primim ca pe un dar orice intamplare, pentru ca ea poate fi purtatoare de sensuri adanci, daca stim sa-i dezlegam misterul.

Bal cu povesti la Sub Carturesti

Dragi curteni, nobile domnite si destoinici cavaleri,

Mare bal mare se anunta rupt din soare la Cafe Verona, unde invitati de seama se aduna sa ne spuna povesti si povestioare, sirag de margaritare peste cerul noptii clare.

V-asteptam pe fiecare, joi, pe 30 al lui Cuptor, la orele 19:00, cu desaga de povesti, in care se vor intrece povestasi nemaivazuti, intorsi din calatorii prin ale visului campii, unde au luptat cu umbre, s-au infruntat cu dragoni, vrajitori si unicorni, ca sa va poata povesti, cand la bal ei vor sosi.

In calatoria lor, toti au poposit in zbor la Fundatia Calea Victoriei, unde au ucenicit la un curs deja vestit: “Povestile ca metafore ale dezvoltarii de sine”. Iar acum cu voie buna, vor primi cu toti cununa de stelute si de sori, pentru buni povestitori!

Va astept cu drag,

Monica Brandusescu

Cafe Verona (Sub Carturesti) este situata in Str. Pictor Arthur Verona, Nr. 13.

PS: Mii de multumiri pentru minunatia de afis Georgianei Vlahbei, un inger de fata cu condei fermecat si cu un suflet frumos ca o dimineata de vara.

Emotie

Sunt foarte emotionata si nu pot decat sa spun ca tocmai am citit unele dintre cele mai frumoase randuri pe scris le-a scris vreodata cineva despre mine:

“o a doua reintalnire mi-a adus bucurie si verde.
exista oameni de care, dupa momentul intinderii mainilor spre buna cunostinta a prenumelui, te indragostesti iremediabil. asa s-a intamplat si cu vanda acum 2 ani si ceva, asa s-a intamplat mai de curand cu o fiinta pe care am simtit-o ruda in ale radacinilor de sus, de prin stele. e sora mea frumoasa si de-o aparenta fragila, cu o deschidere sufleteasca cum n-am mai vazut demult. ne vedem rar, cat sa ne fie dor, ne mai trimitem fotografii, are un iepuras de fata si un atelier de pictura. si ei i-am facut surpriza de a aparea, deodata, la poarta spre gradina ei verde, cu umbre de matase, unde-am povestit despre lisabona si despre pisici.

specialul celor doua fiinte cu care m-am revazut astazi nu vine din aritmia intalnirilor, ci din materialul din care-s facute. sunt femei din soare, care ard profund si care se impart, cu dragoste si duiosie, lumii. sunt oameni care nu cer, ci dau si-atat, cu totul si a d e v a r a t lumina

dupa o perioada de izolare (desi socialul muncilor nu ar spune asta) astazi mi-am dat seama ca am de recuperat, cu astfel de intalniri, starea aceea minunata pe care ti-o dau oamenii care stiu sa te si asculte, nu doar sa-ti povesteasca.”

http://blog.alinamanole.ro/?p=783

Iti multumesc, Alina!