N-am stiut niciodata ce inseamna cu adevarat magia momentului prezent, pana intr-o recenta si foarte frumoasa zi de toamna in care mi-am dat voie sa plutesc libera intre infinitul dintre doua clipe.

Atunci am inteles cu adevarat ce inseamna eternitatea si care este tezaurul ascuns in spatele privirii. Tot atunci mi-am anulat limitele pentru… nici nu stiu ce relevanta ar avea aici repererele temoporale, dar sa zicem in mod conventional cateva clipe.  

E fabulos sentimentul de contopire cu tot ceea ce exista, pe care-l poti avea atunci cand alegi sa fii prezent! Pur si simplu tinzi sa te confunzi cu cerul, pasarile, frunzele, sunetele ce te inconjoara. Si asta in plin trafic bucurestean si doar in intervalul dintre doua semafoare:)

Am simtit efectiv cum ma loveste aceasta emotie noua si miraculoasa de a fi libera pe deplin, fara granite si fara timp. Nu as putea sa redau vreo formula de dobandire a acestei stari, insa pot si vreau sa-mi multumesc mie pentru sansa pe care mi-am oferit-o de a fi prezenta si de a ma bucura cu tot ce sunt de darurile clipei si de nemarginirea lui acum.

Scoala Vocationala « A treia cafea » si-a anuntat viziunea, misiunea si valorile, in cadrul seriei de conferinte din 24-25 septembrie sustinute de 16 invitati speciali din diferite domenii, printre care s-au enumerat personalitati precum Lia Perjovschi, George Ivascu sau Monica Tatoiu.

Cu ocazia Serii Portilor Deschise, din 15 octombrie, Scoala Vocationala « A treia cafea » si-a facut cunoscuta programa, iar acum suna deja clopotelul de incepere a cursurilor.

Scoala Vocationala «A treia cafea» este organizata  pe trei sectiuni tematice, in cadrul carora se vor desfasura cursuri sustine de specialisti in domeniile respective. Cele trei sectiuni sunt Papion, Ludikon si Mistikon.

In cadrul sectiunii Papion sunt propuse cursuri de orientare profesionala si dezvoltare de competente necesare pentru a imbina valoarea cu succesul in tot ceea ce facem.

Aici pot fi gasite instrumentele necesare «manuirii» adecvate, elegante si eficiente a cuvintelor, gesturilor si imaginii proprii, cu scopul de a atinge arta dezvoltarii unui brand personal, coerent cu ceea ce esti si cu valorile personale.

Cursuri:

Olivian Breda: Bloguri si bloggeri in crestere

Iulian Olariu: Atitudine si succes

Simona David: Comunicarea – o experienta emotionala

Ligia Necula: De comunicat, comunici. Dar esti convingator?

Radu Tudorache: Spiritualitatea si dezvoltarea profesional

Cursurile la care te invitam prin intermediul sectiunii Ludikon vin in intampinarea cultivarii talentelor, pasiunilor si abilitatilor tale ludice, pentru a-ti dezvolta creativitatea si pentru a identifica împreuna diferite metode de relaxare activa.

Cursuri:

Oana Popescu: Descopera-ti teritoriul! – workshop de creativitate si artterapie

Maria Francesca Dogaru: Joc si teatru, masti si… tu…

Georgiana Vlahbei: Fereastra catre tine: Atelier de Pictura si Desen

Silvia Tuvene: Toujours l’amour – ipostaze ale cuplului de la antichitate la postmodernism

Mistikon completeaza programa propusa de celelalte sectiuni, accentuand pe dimensinunea spirituala a dezvoltarii de sine, consolidand tendintele de autocunoastere si atingerea echilibrului, atat intre propriile noastre continuturi interioare, cat si fata de provocarile exterioare la care suntem supusi.

Cursuri:

Monica Brandusescu: Privilegiul de a fi tu insuti

Mihail Musat: Eu cine sunt?

Gelu Sabau: Originile si istoria gnosticismului

Mihai Iordache: Mandala – Calea catre Mine

Gheorghe Marin: Beneficiile gandirii pozitive

Andreea Talmazan: Magie si alchimie

Eduard Brutaru: Seminar Istoria Reiki

Doina Rusti: Simbolurile: semnificaţii, legaturi si consecinte

Daca tematicile propuse v-au convins deja sa faceti parte din prima generatie de cursanti A Treia Cafea, va puteti inscrie la adresa cursuri@atreiacafea.ro, pana pe 31 0ctombrie 2009.

Se deschid portile scolii – ale scolii vocationale „A Treia Cafea”. Prima editie se desfasoara in perioada 24-25 septembrie 2009, in Bucuresti.

Ca un botez intru iubire, asa am resimtit concertul de aseara al lui Cohen. Fericirea de a-l revedea a doua oara in concert a fost una greu de stapanit, asa ca m-am abandonat muzicii acestui maiestuos preot al iubirii. De fapt, a fost mai mult decat muzica, a fost un ritual tamaduitor de suflete. Simteam cum intreg stadionul se transforma trepatat intr-o mare barca leganata de acorduri si voci dintr-o alta lume.

Imi vine foarte greu descriu ce s-a intamplat acolo, asa ca las cateva din versurile lui sa incheie incercarea mea de evocare.

Lover, lover, lover

I asked my father,
I said, father change my name.
The one Im using now its covered up
With fear and filth and cowardice and shame.

Yes and lover, lover, lover, lover, lover, lover, lover come back to me,
Yes and lover, lover, lover, lover, lover, lover, lover come back to me.

He said, I locked you in this body,
I meant it as a kind of trial.
You can use it for a weapon,
Or to make some woman smile.

Yes and lover, lover, lover, lover, lover, lover, lover come back to me,
Yes and lover, lover, lover, lover, lover, lover, lover come back to me.

Then let me start again, I cried,
Please let me start again,
I want a face thats fair this time,
I want a spirit that is calm.

Yes and lover, lover, lover, lover, lover, lover, lover come back to me,
Yes and lover, lover, lover, lover, lover, lover, lover come back to me.

I never never turned aside, he said,
I never walked away.
It was you who built the temple,
It was you who covered up my face.

Yes and lover, lover, lover, lover, lover, lover, lover come back to me,
Yes and lover, lover, lover, lover, lover, lover, lover come back to me.

And may the spirit of this song,
May it rise up pure and free.
May it be a shield for you,
A shield against the enemy.

Yes and lover, lover, lover, lover, lover, lover, lover come back to me,
Yes and lover, lover, lover, lover, lover, lover, lover come back to me.

Yes and lover, lover, lover, lover, lover, lover, lover come back to me,
Yes and lover, lover, lover, lover, lover, lover, lover come back to me.

If It Be Your Will lyrics

If it be your will
That I speak no more
And my voice be still
As it was before
I will speak no more
I shall abide until
I am spoken for
If it be your will
If it be your will
That a voice be true
From this broken hill
I will sing to you
From this broken hill
All your praises they shall ring
If it be your will
To let me sing
From this broken hill
All your praises they shall ring
If it be your will
To let me sing

If it be your will
If there is a choice
Let the rivers fill
Let the hills rejoice
Let your mercy spill
On all these burning hearts in hell
If it be your will
To make us well

And draw us near
And bind us tight
All your children here
In their rags of light
In our rags of light
All dressed to kill
And end this night
If it be your will

If it be your will.

Da, aceste ultime zile mi-au intarit substantial convingerea ca nici un lucru nu are mai multa importanta decat aceea pe care alegi tu insuti sa i-o dai. Iar eu am ales sa pastrez ca moment de reper al acestei saptamani “anonime”, rasaritul de luna pe care l-am putut admira in toata splendoarea lui, aproape stranie, dupa concertul si cina de la malul marii. Tot acolo, pe ritmurile inaripate ale muzicii si ale valurilor ce sarutau voluptuos tarmul, am putut numara stelele care cadeau ametitor, lasand in urma lor dare de lumina pe cer. Si pentru ca intreaga atmosfera sa fie de poveste, ne-am intors intr-o trasura, cu inca doi prieteni, al carei vizitiu era un adevarat personaj:) In timp ce trasura ne legana molcom, el povestea cu o voce taraganata despre cum luna rasare intotdeauna din mare cu o culoare diferita fata de alte locuri, iar la zece minute dupa ce rasare lumineaza ca ziua. Ascultandu-l vorbind am luat contact cu un tip de imaginar cum nu stiam ca mai exista, dar care este realmente reconfortant.

Sunt in Sfantul Gheorghe, la Anonimul, unde cu mici exceptii totul este minunat: marea mi se pare mai frumoasa decat oriunde, caii salbatici zburda liberi pe plaja aproape pustie, aricii alearga seara printre casute, filmele iti ofera emotii furate  parca din alte posibile vieti, dar si oamenii faini,  sau mai putini faini pe care ii poti intalni in jurul acestui eveniment, asemeni personajelor unui film inca neterminat, care iti rezerva constant surprize.

E frumos asa, si e interesant intr-un fel sa observi din cand in cand nesfarsitele tale ipostaze oglindite in cei din jurul tau. Acest imposibil anonimat – zic imposibil, pentru ca desi nu te cunosc si nici nu fac eforturi in acest sens, cei multi dintre oameni tind sa te catalogheze (si chiar sa te boteze uneori) cu multa exactitate, de parca identitatea ta ar atarna doar de propria lor perceptie – incepe sa devina totusi putin cam obositor. Ma asteptam ce-i drept sa gasesc mai multa relaxare aici, in sensul ca un asemenea loc te inspira fara doar si poate la un anumit gen de detasare fata de felcareala si barfa cotidiana, lasand astfel accentul sa cada pe catarsisul provenit din vizionarea filmelor, din frumusetea peisajului si a faptului de a fi laolalta cu o multime de oameni adunati in jurul unei pasiuni comune, cum ar fi de presupus, si anume aceea pentru film.

Ma bucur oricum sa fiu aici si sper ca pana la sfarsitul festivalului sa predomine lucrurile frumoase, in pofida celor cu un sens indoielnic.

Azi dimineata, la ora 8, inca o poveste ametitoare si-a scris sfarsitul. Cred ca niciodata nu mi-a fost mai greu sa scriu ceea ce simt ca acum. Mainile imi tremura, iar lacrimile imi dilueaza toate gandurile pe care as vrea sa le astern aici si le transforma intr-o emotie de nerostit. Cat de nedrept mi se pare uneori ca pamantul continua sa se roteasca si soarele continua sa rasara peste toate aceste pierderi iremediabile!

Draga Tatiana, niciodata nu ti-am spus cat de mult te iubesc, dar sunt convinsa ca acum o stii. O sa-ti pot multumi oare vreodata pentru toate momentele in care mi-am bandajat sufletul sangerand cu cantecul tau? Cata risipa de frumusete si de iubire ai adus pe lume, femeie jaratec! Cate raze din sufletul tau ai lasat cu fiecare cantec, pe fiecare scena pe care ai pasit! “Toate cate au fost azi devin povesti, / Ce departe esti si cat imi lipsesti!”

“Si totusi murim repetat” cu fiecare suflet frumos care paraseste aceasta lume…

Joi, 30 iulie, ora 19, subsol Carturesti: muzica medievala, zeci de lumanari aprinse, arcade,  flori de camp, cosuri cu mere, spiridusi, printese, povesti si multa emotie pretutindeni. Astea ar fi in cateva cuvinte ingredientele de baza care au cristalizat atmosfera de la balul de aseara.

Am fost fericita sa aud citite la un loc toate povestile frumosilor mei cursanti. Sunt povesti frumoase, scrise cu onestitate, modestie si inocenta, fara tendinte de a epata, fara pretentii de mari scriitori, dar cat suflet au strecurat printre randuri! Cata gingasie in fiecare imagine evocata! Cat abandon de sine in acest act al lor de a-si pune simtamintele si gandurile inaintea celorlalti prin poveste! Cat curaj sa se aventureze in labirinticele carari ale fatenziei pentru a se intoarce in cele din urma la copilul din inima lor!

Nu, n-a fost un spectacol de teatru, cu lumini, efecte si mari actori. Nu a fost nimic fastuos, nimic sclipitor, nimic ca la carte. Dar mai multa emotie decat s-a consumat aseara sub acele bolti de caramida, nu mi s-a mai intamplat de mult sa intalnesc. Si stiti de ce? Pentru ei, minunatii mei povestasi, s-au antrenat intens in ultima vreme in a gasi bucuria in lucrurile simple, in gesturile mici, in darurile ambalate umil. Sunt ingrozitor de mandra de asta! Pentru ca am invatat impreuna sa redescoperim uimirea si jocul, sa ne dam voie sa mai si gresim, sa ne acceptam cu iubire exact asa cum suntem, sa ne curatim privirea de orice ierarhii si sa primim ca pe un dar orice intamplare, pentru ca ea poate fi purtatoare de sensuri adanci, daca stim sa-i dezlegam misterul. S-au spus, s-au simtit, s-au trait si s-au consumat atat multe de-a lungul celor 10 intalniri, incat simt ca intre portitele sufletului nostru, care s-au deschis acolo,  s-au creat punti care ne inrudesc pe viata:)

Ii multumesc Cerului ca mi-a scos-o pe Lia Perjovschi in cale, ca sa-mi aduca aminte cat de dragi imi sunt povestile, ea a crezut in mine inainte ca eu sa o fac  si m-a inspirat sa aleg aceasta cale, fara de care nu as mai fi cine sunt. Si sunt recunoscatoare ca dintre toate persoanele din lume i-am avut la curs in fata mea tocmai pe acesti atat de dragi si de luminosi oameni, pe care ii voi purta in suflet mereu.

Dragi curteni, nobile domnite si destoinici cavaleri,

Mare bal mare se anunta rupt din soare la Cafe Verona, unde invitati de seama se aduna sa ne spuna povesti si povestioare, sirag de margaritare peste cerul noptii clare.

V-asteptam pe fiecare, joi, pe 30 al lui Cuptor, la orele 19:00, cu desaga de povesti, in care se vor intrece povestasi nemaivazuti, intorsi din calatorii prin ale visului campii, unde au luptat cu umbre, s-au infruntat cu dragoni, vrajitori si unicorni, ca sa va poata povesti, cand la bal ei vor sosi.

In calatoria lor, toti au poposit in zbor la Fundatia Calea Victoriei, unde au ucenicit la un curs deja vestit: “Povestile ca metafore ale dezvoltarii de sine”. Iar acum cu voie buna, vor primi cu toti cununa de stelute si de sori, pentru buni povestitori!

Va astept cu drag,

Monica Brandusescu

Cafe Verona (Sub Carturesti) este situata in Str. Pictor Arthur Verona, Nr. 13.

PS: Mii de multumiri pentru minunatia de afis Georgianei Vlahbei, un inger de fata cu condei fermecat si cu un suflet frumos ca o dimineata de vara.

Sunt foarte emotionata si nu pot decat sa spun ca tocmai am citit unele dintre cele mai frumoase randuri pe scris le-a scris vreodata cineva despre mine:

“o a doua reintalnire mi-a adus bucurie si verde.
exista oameni de care, dupa momentul intinderii mainilor spre buna cunostinta a prenumelui, te indragostesti iremediabil. asa s-a intamplat si cu vanda acum 2 ani si ceva, asa s-a intamplat mai de curand cu o fiinta pe care am simtit-o ruda in ale radacinilor de sus, de prin stele. e sora mea frumoasa si de-o aparenta fragila, cu o deschidere sufleteasca cum n-am mai vazut demult. ne vedem rar, cat sa ne fie dor, ne mai trimitem fotografii, are un iepuras de fata si un atelier de pictura. si ei i-am facut surpriza de a aparea, deodata, la poarta spre gradina ei verde, cu umbre de matase, unde-am povestit despre lisabona si despre pisici.

specialul celor doua fiinte cu care m-am revazut astazi nu vine din aritmia intalnirilor, ci din materialul din care-s facute. sunt femei din soare, care ard profund si care se impart, cu dragoste si duiosie, lumii. sunt oameni care nu cer, ci dau si-atat, cu totul si a d e v a r a t lumina

dupa o perioada de izolare (desi socialul muncilor nu ar spune asta) astazi mi-am dat seama ca am de recuperat, cu astfel de intalniri, starea aceea minunata pe care ti-o dau oamenii care stiu sa te si asculte, nu doar sa-ti povesteasca.”

http://blog.alinamanole.ro/?p=783

Iti multumesc, Alina!