Mi-am dat seama ca trec adesea pe langa oameni fara sa constientizez infinitul fiecarei intalniri. Stiu ca nici un om nu vine intamplator in viata mea si totusi cat de putine lucuri cu adevarate importante cunosc despre fiecare dintre cei daruiti mie intr-un context sau altul! De astazi voi invata sa cunosc povestile din spatele POVESTII lor, voi invata sa-mi pese de ei si sa-i iubesc asa cum sunt.
In urma cu mai bine de o luna am decis sa scriu o carte despre povestile oamenilor care ma inspira. Acele povesti ramase in umbra personajului care au devenit, acele resturi care odata indepartate au sculptat conturul identitatii lor prezente, acei pasi de dans pe cenusa a ceea ce au fost, care i-au facut sa fie ceea ce sunt.
Fiecare dintre noi a trebuit sa lase in urma ceva ca sa poata renaste spre libertatea propriei cai. Exista momente, oameni si conjuncturi care pot schimba destine daca suntem pregatiti sa le primim darul invelit uneori in vesminte modeste sau chiar ostile. Am aflat ieri ca trebuie sa fim in permanenta treji fiindca maestrul poate imbraca diferite forme – de la hotul care ne-a spart apartamentul, pana la postasul care ne saluta prietenos. Toate evenimentele pe care le traim sunt ale noastre si avem nevoie de ele, toate au sa ne spuna ceva, toate vorbesc despre noi, desi in limbaje pe care uneori ni se pare ca nu le intelegem. Nu exista intamplare pe care o traim care sa nu fie generata de propriile noastre ganduri, temeri, asteptari sau fapte.
Tocmai pentru a recupera aceste marcaje indicatoare de sens din spatele gesturilor marunte, am pornit intru colactionarea de povesti de la oameni care si-au gasit adevaratul drum in viata spre implinirea propriului vis si impreuna cu el, a darului cu care au venit in lume. Aceasta colectie o voi strange intr-o carte, pentru a servi ca inspiratie si altor calatori spre propria destinatie. Azi am cules prima poveste sub forma unui interviu, maine vor mai veni altele noi si tot asa voi bate la fiecare usa care mi se va deschide pentru a aduna farame de rost pe care sa le impartasesc cu cei ce inca nu si-au gasit propriul nume.
Poza: Naturephoto Monique
e frumoasa ideea ta. 🙂
buna,Monica!
…iti aduci aminte melodia aceea a lui Ronan Keating, „When you say nothing at all” la un moment dat zice „It’s amazing how you can speak right to my heart” cam asa mi s-a intamplat acum cateva clipe.
cu bucurie iti spun ca „povestea din spatele povestii” mi-a mers la inima..
si acel „propriul nume” cu care ai incheiat m-a dus cu gandul la un mic fragment din Sf. Scriptura,
si anume:”biruitorului ii voi da din mana cea ascunsa
si-i voi da lui o pietricica alba si pe pietricica scris un nume nou pe care nimeni nu-l stie,decat primitorul”
eu ma bucur pentru frumoasa ta initiativa si te sustin pentru inceput macar cu gandul!:)
cu drag,Oana
o buna prietena m-a invatat o rugaciune care cuprinde multa intelepciune/umilinta si recunostinta/iubire:
„le primesc pe toate, caci de la Tine vin toate, Doamne”
si toate ne sunt date pentru a ne apropia