Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Mai 2009

Una dintre  ceinariile cele mai dragi mie din Bucuresti este Metoc, sau gradina cu smochini din cartierul armenesc, aflata din fericire la fix cinci minute de casa mea. Aici ai senzatia ca pasesti sub o cupola de frunze si flori in care miresmele de trandafir se iau la intrecere cu cele de iasomie:)

E un loc ascuns foarte bine de privirile indiscrete ale trecatorilor, din strada s-ar parea ca nu e mai mult decat o gradina invadata la intamplare de vegetatie crescuta de-a valma si neatinsa de mana omeneasca. Pentru a nu se trada vreo urma de activitate acolo, singura lumina de care beneficiaza clientii este cea a catorva opaite asezate ici colo pe cate o masa. (mai mult…)

Anunțuri

Read Full Post »

Am participat aseara la un atelier de folclor al Laurei Jiga Iliescu la Fundatia Calea Victoriei si am aflat o multime de lucruri interesante legate imaginarul si practicile rituale din viata de zi cu a zi a taranului roman.

S-a discutat despre traiectului lungului drum catre frumusete parcurs de femei, uneori si de barbati, inca de la nastere si pana la apogeul confirmarii acestei frumuseti, care este casatoria.

Inca de la nastere, pruncul era ridicat de catre moasa spre soare insotit de incantatii precum: “acest copil sa fie curat, frumos si de oameni cautat”. Apoi urma ritualul primei scalde in care se puneau flori, busuioc si rozmarin – eu mai auzisem si de banuti de argint.

Criteriile estetice in lumea satului nu tin doar de aspectul fiziologic, ci sunt privite mai mult ca niste stari, ce atrag sau resping dragostea oamenilor, dar exista si o stransa legatura intre urat si frumos si lumea vegetalului. Uratul de exemplu, este o stare de neliniste fara obiect, el e pus in opozitie cu dragostea si asociat cu intunericul si moartea vegetalului.

Frumusetea presupune nu doar armonie a chipului sau semne de sanatate si fertilitate ale trupului, ci si un anume fel de privire, glas, calcatura, miros, vesmant sau podoabe. (mai mult…)

Read Full Post »

by_povidiuExista locuri in care realitatea isi pierde conturul si in zidul cetatii concrete se deschid fisuri, prin care se strecoara fantezia poetilor. In astfel de locuri vin uneori sa se adape visele oamenilor si astfel se nasc legendele…

Prin asemenea locuri de poveste mi-am purtat pasii si visele weekend-ul trecut. Sincer nu credeam ca exista locuri pin care poti merge, vorba cantecului, cu tot sufletul afara. Dar asa mi s-a intamplat cand am ajuns in padurea de liliac si la Podul lui Dumnezeu. Si credeti-ma nu sunt metafore, ci locuri reale, greu de gasit pe harta ce-i drept, dar cu o calauza buna le descoperi ca prin vis. Ambele sunt socotite intr-un fel sau altul monumente naturale si ambele poarta ecouri dintr-o alta lume, una nevazuta prea des, sau de altii doar inchipuita. (mai mult…)

Read Full Post »

ladyamalthea12Caruia dintre noi nu i s-a intamplat cel putin o data in viata sa se gandeasca la un anumit prieten si la un minut distanta sa primeasca un telefon, o veste sau chiar sa dea nas in nas pe strada (cum am patit eu ieri) cu fix acel prieten? Sunt convinsa ca nimeni nu e ocolit de acest gen de coincidente pe care le mai intalnim si sub denumirea de experiente sincroinistice.

Teoria cuantica descrie imaginea lumii ca tesatura neintrerupta, in care evenimentele aparent fara legatura intre ele nu apar izolat unele de altele, ci sunt de fapt elemente impletite intr-una si aceeasi tapiserie. Astfel nimic nu se afla mai aproape de miezul sincronicitatii ca experienta umana, decat impresia ca lumea insasi se exprima creativ prin coincidentele sincronistice. Pe scurt, sincronicitatea presupune aparitia propriu-zisa a ceva care inainte exista doar ca gand sau idee.

Unul dintre exmplele deja clasice de situatii sincronistice il constituie cazul asa numitului “inger din biblioteca”, atent studiat de Arthur Koestler. Ingerul din biblioteca este patronul, daca vreti, al coincidentelor legate de biblioteci, citate, trimiteri si altele asemenea. (mai mult…)

Read Full Post »

picture-6182De cativa ani de zile am in gand sa amenajez mansarda casei in care locuiesc, dar se iveau de fiecare data motive de amanare a acestui proiect. Insa in vise mi se repeta cu insistenta tema comorii pe care urma sa o gasesc acolo, ca o incurajare. Ba mi se infatisa ca avand o impresionanta vedere la mare, lucru de-a dreptul uluitor pentru mansarda unei case din Bucuresti, ba era locul in care imi gaseam exilat sufletul pereche, ba sub podeaua ei erau ascunsi bani de aur si alte giuvaieruri pretioase, ba era acolo de fapt poarta spre o alta lume, cu labirinturi, castele, simboluri si fersestre ce dadeau fiecare catre alte si alte privelisti nemaivazute. Dar cel mai des imi aparea in vis, mansarda ca visterie a unor comori din vremuri imemorabile.

Toate aceste lucruri au devenit cu vremea obisnuinta si preferam mai degraba sa-mi las fantezia sa zburde prin mansarda, decat sa ma apuc propriu-zis sa fac ceva concret acolo – numai gandul la aprobarile si la banii de care as fi avut nevoie pentru asta imi paraliza orice initiativa. (mai mult…)

Read Full Post »

De ce este adevarat acest lucru? Pentru ca atat gandurile, cat si cuvintele sunt forme de energie care actioaneaza atat asupra celui care le genereaza, cat si asupra celui catre care se indreapta. Totusi nimic din ceea ce emiti nu-ti mai apartine pe deplin. Un cuvant dragons_rising_by_mommyspikeodata rostit capata o valoare intrinseca, isi exercita propria forta ca o entitate de sine statatoare. De aceea cuvintele rotite nu mai pot fi luate inapoi, ele nu se sterg pur si simplu cu buretele, ci isi graveaza propria urma atat pe timpanul receptorului, cat si in inima emitatorului. Ele pot vindeca sau pot ucide, exista cuvinte de lumina, dar si cuvinte toxice, asa cum exista binecuvantare, dar si blestem.

Va inchipuiti ce valoare au cuvintele daca Dumnezeu a creeat lumea doar cu unul singur, iar Ioacob a fost in stare sa se lupte cu ingerul pentru o binecuvantare? E drept ca forta cuvantului depinde si de resortul care il trimite in lume, depinde de vibratia spirituala a emitatorului si de incarcatura emotionala cu care acesta il investeste. Sunt cuvinte rostite doar din varful limbii, dar si cuvinte spune din adancul sufletului. Am observat ca lucrurile cu adevarat importante se rostesc doar in soapta, asta pentru ca ii ajunge cuvantului propria forta si nu mai e necesar sa il strigi in gura mare pentru ca el sa-si faca simtita prezenta. (mai mult…)

Read Full Post »