Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iulie 2009

Joi, 30 iulie, ora 19, subsol Carturesti: muzica medievala, zeci de lumanari aprinse, arcade,  flori de camp, cosuri cu mere, spiridusi, printese, povesti si multa emotie pretutindeni. Astea ar fi in cateva cuvinte ingredientele de baza care au cristalizat atmosfera de la balul de aseara.

Am fost fericita sa aud citite la un loc toate povestile frumosilor mei cursanti. Sunt povesti frumoase, scrise cu onestitate, modestie si inocenta, fara tendinte de a epata, fara pretentii de mari scriitori, dar cat suflet au strecurat printre randuri! Cata gingasie in fiecare imagine evocata! Cat abandon de sine in acest act al lor de a-si pune simtamintele si gandurile inaintea celorlalti prin poveste! Cat curaj sa se aventureze in labirinticele carari ale fatenziei pentru a se intoarce in cele din urma la copilul din inima lor!

Nu, n-a fost un spectacol de teatru, cu lumini, efecte si mari actori. Nu a fost nimic fastuos, nimic sclipitor, nimic ca la carte. Dar mai multa emotie decat s-a consumat aseara sub acele bolti de caramida, nu mi s-a mai intamplat de mult sa intalnesc. Si stiti de ce? Pentru ei, minunatii mei povestasi, s-au antrenat intens in ultima vreme in a gasi bucuria in lucrurile simple, in gesturile mici, in darurile ambalate umil. Sunt ingrozitor de mandra de asta! Pentru ca am invatat impreuna sa redescoperim uimirea si jocul, sa ne dam voie sa mai si gresim, sa ne acceptam cu iubire exact asa cum suntem, sa ne curatim privirea de orice ierarhii si sa primim ca pe un dar orice intamplare, pentru ca ea poate fi purtatoare de sensuri adanci, daca stim sa-i dezlegam misterul. (mai mult…)

Read Full Post »

afisDragi curteni, nobile domnite si destoinici cavaleri,

Mare bal mare se anunta rupt din soare la Cafe Verona, unde invitati de seama se aduna sa ne spuna povesti si povestioare, sirag de margaritare peste cerul noptii clare.

V-asteptam pe fiecare, joi, pe 30 al lui Cuptor, la orele 19:00, cu desaga de povesti, in care se vor intrece povestasi nemaivazuti, intorsi din calatorii prin ale visului campii, unde au luptat cu umbre, s-au infruntat cu dragoni, vrajitori si unicorni, ca sa va poata povesti, cand la bal ei vor sosi.

In calatoria lor, toti au poposit in zbor la Fundatia Calea Victoriei, unde au ucenicit la un curs deja vestit: “Povestile ca metafore ale dezvoltarii de sine”. Iar acum cu voie buna, vor primi cu toti cununa de stelute si de sori, pentru buni povestitori!


Va astept cu drag,

Monica Brandusescu

Cafe Verona (Sub Carturesti) este situata in Str. Pictor Arthur Verona, Nr. 13.

PS: Mii de multumiri pentru minunatia de afis Georgianei Vlahbei, un inger de fata cu condei fermecat si cu un suflet frumos ca o dimineata de vara.

Read Full Post »

Emotie

Sunt foarte emotionata si nu pot decat sa spun ca tocmai am citit unele dintre cele mai frumoase randuri pe scris le-a scris vreodata cineva despre mine:

„o a doua reintalnire mi-a adus bucurie si verde.
exista oameni de care, dupa momentul intinderii mainilor spre buna cunostinta a prenumelui, te indragostesti iremediabil. asa s-a intamplat si cu vanda acum 2 ani si ceva, asa s-a intamplat mai de curand cu o fiinta pe care am simtit-o ruda in ale radacinilor de sus, de prin stele. e sora mea frumoasa si de-o aparenta fragila, cu o deschidere sufleteasca cum n-am mai vazut demult. ne vedem rar, cat sa ne fie dor, ne mai trimitem fotografii, are un iepuras de fata si un atelier de pictura. si ei i-am facut surpriza de a aparea, deodata, la poarta spre gradina ei verde, cu umbre de matase, unde-am povestit despre lisabona si despre pisici.

specialul celor doua fiinte cu care m-am revazut astazi nu vine din aritmia intalnirilor, ci din materialul din care-s facute. sunt femei din soare, care ard profund si care se impart, cu dragoste si duiosie, lumii. sunt oameni care nu cer, ci dau si-atat, cu totul si a d e v a r a t lumina

dupa o perioada de izolare (desi socialul muncilor nu ar spune asta) astazi mi-am dat seama ca am de recuperat, cu astfel de intalniri, starea aceea minunata pe care ti-o dau oamenii care stiu sa te si asculte, nu doar sa-ti povesteasca.”

http://blog.alinamanole.ro/?p=783

Iti multumesc, Alina!

Read Full Post »

Un alt cadou pe care mi l-am facut anul acesta de ziua mea, a fost sa vizitez Balcic-ul, implinindu-mi astfel un vis pe care il aveam de multa vreme. Dar ca sa se inteleaga mai bine de unde vine acest frumos dor de Balicic, voi incepe cu geneza acestei povesti.

Acum patru ani am desfasurat o activitate de voluntariat la Fundatia Principesa Margareta a Romaniei. Programul din care am facut parte era dedicat persoanelor de varsta a treia si era impartit pe mai multe componente. Eu insa am fost orientata catre partea cu vizita la domiciliu a unei persoane in varsta, cu dificultati de miscare si fara prea mare ajutor din partea familiei. Stiu ca in prima faza suna deprimant si descurajator, insa cand ajungi sa faci realmente acest lucru, intelegi ca poate fi una dintre cele mai frumoase si emotionante activitati.

Asa am ajuns sa o cunosc pe doamna Didina, o batranica de 91 de ani (acum are 95), care solicitase fundatiei o persoana educata, vorbitoare de limba franceza si pasionata de literatura. Am fost fericita ca dintre toti voluntarii fundatiei ea mi-a fost repartizata tocmai mie. Pentru ca e un batran atipic, in sensul ca nu se vaita, nu carcoteste, nu se victimizeaza, desi nu se mai poate deplasa din pat decat cu eforturi uriase, desi a lasat-o in mare parte vederea, desi locuieste singura inconjurata de multele fotografii ale celor dragi, trecuti deja in eternitate. Cu toate astea ea nu e niciodata sigura, pentru ca animtirile unei vieti traite in numele iubirii si al frumosului o insotesc mereu. Ea a fost profesoara de limba romana si scriitoare, asa ca literatura constituie un alt mare sprijin pentru ea, dialogand de multe ori cu presonajele pe care le indragise din diferite romane ale altora, sau ale ei. E un om la care mi-e greu sa ma gandesc fara sa mi se umple ochii de lacrimi si inima de duiosie. Rar am intalnit mai multa noblete, sau mai multa lumina intr-un singur om.

Dar cum despre doamna Didina as putea vorbi ceasuri intregi, fara sa simt ca am spus destul, am sa ma limitez aici la a reda in special prima noastra intalnire si povestile pe care mi le-a spus despre Balcic. (mai mult…)

Read Full Post »

Imparatia norilorIn linia frumoasei traditii de dinainte de ziua mea, am mers si anul acesta in vizita la cateva dintre locurile cele mai dragi mie.  Am pornit mai intai spre Cetatuia, pe ruta Bucuresti-Targoviste-Campulung, trecand spre delectarea mea totala prin nesfarsite livezi de ciresi abia copti, prin paduri inmiresmate, prin campuri aurii impodobite pe margine cu o bordura de maci, margarete, ciocul-berzei, rochita-randunicii si o intreaga suita de alte flori vesel colorate, dar cu nume care scapa cunoasterii mele . Peisajul este cu adevarat seducator, mai ales dupa iesirea din Targoviste, cand incep dealurile sa creasca si sa se transforme treptat-treptat in munti. Locul pe care l-am remarcat ca fiind cu adevarat ca o gura de rai in tot itinerariul de pana acum este comuna Malul cu Flori, destul de aproape de Cetatuia, traversata si ea in ritm navalnic de o cu totul alta Dambovita decat cea cu care suntem obisnuiti noi, bucurestenii. De la Malul cu Flori si pana la Cetatuia, dumul devine un adevarat rasfat pentru ochiii priviritorului. (mai mult…)

Read Full Post »