Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Noiembrie 2010

„Există un mare mister care face ca – deşi inima umană tânjeşte după Adevăr (…) – fiinţele umane, puse în faţa adevărului să reacţioneze cu ostilitate şi teamă. De aceea, Maeştrii Spirituali ai umanităţii, precum Budha şi Iisus, au creat un instrument pentru a evita opoziţia ascultătorilor lor: povestirea (parabola). Ei ştiau foarte bine că cele mai atrăgătoare cuvinte care există în vocabularul uman sunt „A fost o dată ca niciodată..”, căci te poti opune adevărului, dar este imposibil să te împotriveşti unei povestiri. Vyasa, autorul Mahabharatei, obişnuia să afirme că dacă asculţi cu atenţie o poveste, nu vei mai fi niciodată acelaşi, căci povestea îşi va croi singură drum către inima ta şi va doborî barierele în calea divinului. (mai mult…)
Anunțuri

Read Full Post »

După experienţa cursurilor de poveşti precedente, mi-am dat seama că până la urmă bucuria de a spune sau de a crea o poveste este un scop în sine. Pe lângă sensul lor vindecător, regenerator, relaxant, transformator, etc. poveştile mai au şi darul de a atinge cu magia lor sufletele celor prezenţi, purtându-le către un tărâm fascinant la capătul căruia avem mai presus de toate surpriza de a ne trezi faţă în faţă cu noi înşine cei de dincolo de măşti, de frici, de convenienţe sau cenzuri.
Pentru că trăim într-o societate care pune mai presus de toate accentul pe eficienţă, randament şi utilitate, raţiunea este cea care înrobeşte şi ocultează adesea dimensiunea noastră emoţională, ludică, copilaroasă, diminunându-ne astfel  din libertate şi privându-ne de beneficiile faptului de a fi întregi. (mai mult…)

Read Full Post »

Cu emoţie vreau să împărtăşesc o părticică din bucuria pe care am trăit-o odată cu naşterea primelor poveşti create în cadrul cursului meu „Magia poveştilor şi aventura descoperirii de sine”. Cum cu siguranţă aş tinde să intru în prea multe detalii legat de comentarea lor, vă invit să le citiţi şi să vă faceţi singuri o părere despre carările pe care aceste poveşti le pot săpa în sufletul nostru, deschizând mereu spre noi privelişti şi perspective.

Menţionez că majoritatea participanţilor la acest curs nu a mai scris vrodată o poveste.

Fata din împărăţia soarelui

de Andreea Talmazan

A fost o data o femeie ce traia in mijlocul unei paduri de care oamenii se fereau. Pana si cei mai curajosi barbati ai urbei din apropiere se temeau sa intre in ea de unii singuri. Se spunea ca e plina de spirite ce ii fura pe cei care nu sunt atenti. Exista printre batrani legende despre copii care au intrat la joaca in padure si nu s-au mai intors, barbati care dispareau in drum spre casa sau femei care daca paseau in interiorul ei se intorceau lipsite de puterea de a mai avea urmasi.

Aceasta femeie, nici tanara dar nici batrana, isi avea locuinta intr-o poienita inconjurata de flori si de iarba deasa. In fiecare dimineata se trezea cu zambetul spre Soare. Apoi, toata ziua batea padurea in lung si in lat ocrotind animalele, punandu-le mancare si ingrijindu-le cand erau in suferinta. Intreaga padure ii era casa si toate vietuitoarele din ea ii erau familia.  Continuă să citeşti

Povestea veveriţei

de Mihaela Neguriţă

A fost o data ca niciodata, ca daca nu ar fi, nu s-ar povesti, o VEVERITA care traia intr-un copac dintr-o padure fantastica, situata prin niste munti nu foarte inalti.

Veverita isi avea casuta intr-o scorbura aflata in cel mai batran copac din padure.

Radacinile lui viguroase intrau adanc in pamant, pana aproape spre centrul acestuia; toata lumea din padure banuia acest lucru datorita cartitelor care nu au reusit niciodata sa sape atat de adanc, incat sa poata spune ca au ajuns cu tunelurile lor acolo unde se termina radacinile. Cum toata lumea stia ca niciodata cartitele nu au mintit in viata lor, nimeni din padure nu avea vreun un dubiu ca arborele acesta ar putea fi in padurea lor inca de la inceputurile lumii. (mai mult…)

Read Full Post »