Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Calatoria din vis’ Category

Pe 19-20 mai, va propunem o incursiune primavaratica prin gradinile maiestuoase ce invaluie tandru „Cuibul linistit” al Reginei Maria. Daca vreti sa descoperim impreuna povestile castelului de la Balcic si sa savuram farmecul gradinilor scaldate in azurul marii, va invitam sa ne insotiti in aceasta calatorie de doua zile, in mijlocului celui mai frumos sezon al anului, marcat de splendoarea trandafirilor proaspat infloriti.

Pretul excursiei este de 250 de lei si include transportul cu autocarul + cazarea la un hotel cochet, din apropierea castelului, cu vedere la mare. Nu ratati aceasta oferta – numarul de locuri este limitat!

Cei care au avut privilegiul de a vizita Balcic-ul in vremea Reginei Maria povestesc despre fiorul pe care il simteau cand incepea sa se vada prima oara de dupa coama de argint a dealului ochiul albastru al marii si cum, coborand pe ulitile serpuite ce alunecau spre mare, incepeau sa rasara printre smochini casutele modeste si albe ale localnicilor. Nu mergeai mult si intalneai mergand ca prin vis, in toropeala amiezei de vara, cate un turc cu salvarii decolorati de atata soare, cu fes rosu si ochi migdalati, tragand dupa el un magarus de catifea, ce ticaia molcom pe piatra ulitei. (mai mult…)

Anunțuri

Read Full Post »

Vă invit marţi, 24 aprilie, la ora 19:00, la Ceainăria Serendipity să descoperim împreună un strop din magia poveştilor picurată într-o cană cu ceai înmiresmat.

 „Există poveşti pentru a râde sau poveşti pentru a plânge şi altele pentru a înţelege, dincolo de suferinţe, tăcerea cuvintelor. Exista poveşti care ne ajută să ne îmblânzim partea întunecată şi secretele trecutului.” (Jacques Salome)

Vyasa, autorul Mahabharatei, obişnuia să afirme că dacă asculţi cu atenţie o poveste, nu vei mai fi niciodată acelaşi, căci povestea îşi va croi singură drum către inima ta şi va doborî barierele în calea divinului. (mai mult…)

Read Full Post »

În scurtă vreme va veni pe lume o fiinţă foarte dragă mie – fiica mea, Sânziana. Şi cum naşterea cuiva reprezintă un moment cu totul şi cu totul special, mă pregătesc intens să o întâmpin cum se cuvine:)

Pe lângă toate  detaliile obişnuite cu care se pregătesc oamenii pentru a întâmpina un copil, eu mă gândeam că foarte important ar fi şi cu playlist cu muzică adecvată momentului, care să amprenteze simbolic cât mai plăcut naşterea unei noi vieţi. Însă aici apare şi dificultatea care stârneşte întrebarea pe care vreau să v-o adresez şi vouă: pe ce melodie ţi-ar fi plăcut să vii pe lume?

Aştept cu mare interes propunerile voastre, de care promit să ţin seama (introducându-le in playlist) şi după ce se petrece minunea vă voi anunţa pe care dintre melodii a ales să se nască.

Read Full Post »

Iată câteva dintre frumoasele poveşti care au avut bunăvoinţa să ne viziteze – după cum bine spunea una dintre participante – la întalnirea  pe tema Apa şi misterele feminităţii (întâlnire ce a prilejuit o seară feerică, învăluită în unde cristline, stropi de rouă, străluciri de perlă, poveşti gingaşe şi vise binecuvântate):

Povestea culegătorului de perle

(începută de Jeanina Cîrstoiu şi continuată de Adina Rădulescu)

Am vrut să strâng perle de pe uscat şi am pândit lacrimile Lunii. Ştiam că se găsesc uneori pe frunze, pe pământ, pe pietre. Ceea ce nu ştiam e că aceste lacrimi erau şi sunt greu de cules. Pentru că Soarele trecea să le sărute pe fiecare în parte în timp ce eu dormeam, doborâtă de aşteptare.
Apoi, am vrut să păcălesc Soarele. Şi mi-am deşirat propriile perle din şiragul mult prea scurt într-o noapte, înainte să răsară Luna, pentru ca Soarele să vină, să le sărute şi să plece sătul înainte ca Luna să plângă pe frunze şi pe pietre. Doar că în noaptea aceea a fost Lună nouă, iar dimineaţa înnorată. N-au venit nici unul, nici celălalt, iar eu mi-am înşirat la loc perlele uscate, plângându-mi singură propriile lacrimi.
Şi am plecat mai departe cu şiragul strâmt, pregătindu-mă să aştept până la următoarea Lună plină. (mai mult…)

Read Full Post »

Cu emoţie vreau să împărtăşesc o părticică din bucuria pe care am trăit-o odată cu naşterea primelor poveşti create în cadrul cursului meu „Magia poveştilor şi aventura descoperirii de sine”. Cum cu siguranţă aş tinde să intru în prea multe detalii legat de comentarea lor, vă invit să le citiţi şi să vă faceţi singuri o părere despre carările pe care aceste poveşti le pot săpa în sufletul nostru, deschizând mereu spre noi privelişti şi perspective.

Menţionez că majoritatea participanţilor la acest curs nu a mai scris vrodată o poveste.

Fata din împărăţia soarelui

de Andreea Talmazan

A fost o data o femeie ce traia in mijlocul unei paduri de care oamenii se fereau. Pana si cei mai curajosi barbati ai urbei din apropiere se temeau sa intre in ea de unii singuri. Se spunea ca e plina de spirite ce ii fura pe cei care nu sunt atenti. Exista printre batrani legende despre copii care au intrat la joaca in padure si nu s-au mai intors, barbati care dispareau in drum spre casa sau femei care daca paseau in interiorul ei se intorceau lipsite de puterea de a mai avea urmasi.

Aceasta femeie, nici tanara dar nici batrana, isi avea locuinta intr-o poienita inconjurata de flori si de iarba deasa. In fiecare dimineata se trezea cu zambetul spre Soare. Apoi, toata ziua batea padurea in lung si in lat ocrotind animalele, punandu-le mancare si ingrijindu-le cand erau in suferinta. Intreaga padure ii era casa si toate vietuitoarele din ea ii erau familia.  Continuă să citeşti

Povestea veveriţei

de Mihaela Neguriţă

A fost o data ca niciodata, ca daca nu ar fi, nu s-ar povesti, o VEVERITA care traia intr-un copac dintr-o padure fantastica, situata prin niste munti nu foarte inalti.

Veverita isi avea casuta intr-o scorbura aflata in cel mai batran copac din padure.

Radacinile lui viguroase intrau adanc in pamant, pana aproape spre centrul acestuia; toata lumea din padure banuia acest lucru datorita cartitelor care nu au reusit niciodata sa sape atat de adanc, incat sa poata spune ca au ajuns cu tunelurile lor acolo unde se termina radacinile. Cum toata lumea stia ca niciodata cartitele nu au mintit in viata lor, nimeni din padure nu avea vreun un dubiu ca arborele acesta ar putea fi in padurea lor inca de la inceputurile lumii. (mai mult…)

Read Full Post »

O bună prietenă de-a mea, a avut de curând frumoasa iniţiativă de a colecta poveştile oamenilor din jurul ei desprea cum au ajuns să-şi descopere pasiunile acelea ardente, care într-un final ajung să se dovedească a fi menirea personală a celui care le cultivă. Astfel, a ajuns să mă întrebe şi pe mine cum de mi-am redescoperit iubirea de poveşti şi iată cum s-a concretizat discuţia noastră:

Andreea: Acum un an, cam pe vremea asta, ascultam o poveste spusă de o fată frumoasă.
Așteptam să mă prezint în fața comisiei de evaluare, cu speranța că îmi voi începe aventura în lumea jungiană….Mă gândeam, ascultând-o, ce frumos ar fi să fim admise amândouă, să o cunosc mai bine și să aflu mai multe și mai multe povești.
Azi, cu puțin înaintea voastră, am aflat povestea poveștii. Drumul până la ceea ce astăzi este pasiunea Monicăi, POVESTEA, pasiunea care i-a dat deoparte orice alte preocupări (când am cunoscut-o, lucra ca PR pentru hotnews, însă pusese deja pe picioare și a treia cafea), pare să fi fost un drum hărăzit de sus.
Ce am observat, cunoscând poveștile multora din jurul meu, este faptul că, deși a existat acel moment când au știut clar că acesta și nu altul este drumul, primii pași tot au fost cu ezitări, îndoieli, temeri…întrebări. Curajul însă de a merge înainte nu face decât să lărgească și să lumineze drumul, așa că pășiți cu curaj !

Monica: ”Atunci când nu știi încă unde va duce povestea ta, este ca și cum drumul îți este acoperit de ceață, lipsit de orizont și nesigur ca un dans pe sârmă. Cam asta experimentam și eu înainte să se nască mai întâi visul și apoi povestea care m-a călăuzit spre cine sunt. (mai mult…)

Read Full Post »

Departe de a se înscrie doar gestul curiozității turistice sau în ordinea distracțiilor relaxante, practica pelerinajului este construită în jurul unor semnificaţii a căror sursă urcă până la originile creștinismului. Începând cu primele secole ale Bisericii, obiceiul pelerinajului la Ierusalim era deja încărcat de semnificaţia ieşirii („exodos”) şi a înstrăinării („xeniteia”), aşa cum fuseseră ele deja prefigurate de figurile lui Avraam şi de cea a lui Moise. Practica pelerinajului a putut fi dezvoltată astfel nu doar ca un drum către Ierusalim, ci ca o căutare a celui „de-al doilea Ierusalim”, a Ierusalimului interior sau a celui Ceresc. În acest fel, orice formă de itinerariu creștin dedicată întâlnirii cu sacrul şi orientată spațial către locurile de referință ale mărturisitorilor lui Hristos a putut fi înțeleasă ca o cale de atingere a locului interior în care a fost săvârșit legământul cu Dumnezeu. (mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »