Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘poveste’

Pentru că în fiecare dintre noi este ascuns un copil – uneori mai zglobiu, alteori mai timid – vă invit să îl redescoperiţi şi să vă reîmprieteniţi cu el în cadrul unui curs care cu siguranţă îl va interesa:

Poveştile ca metafore ale dezvoltării de sine

Miercuri, 7 martie 2012, ora 18:30, la Fundaţia Calea Victoriei

Aurul se afla in intuneric. 

(C. G. Jung)

Se spune că în lungile nopţi ale transhumanţei, păstorii se aşezau înaintea focului şi depănau poveşti pentru a-i feri de toate primejdiile nopţii. Sună idilic, dar nu e doar atât. Numeroşi cercetători contemporani au confirmat prin studiile lor rolul vindecător al practicii intonării şi creării poveştilor.

Inventarea poveştilor, pornind dinspre o afecţiune fizică sau un disconfort psihic, este întâlnită printre tehnicile de terapie psihosomatică sub denumirea de metoda fabulaţiei. Această metodă a fost iniţiată şi consacrată de către Paola Santagostino, autoarea cunoscutei lucrări “Cum să te vindeci cu o poveste”. Aceasta a constatat, de-a lungul numeroaselor sale cercetări, că “rezolvarea basmului” de către pacient, prin scoaterea eroului din impas, are efecte terapeutice directe inclusiv asupra funcţionării organismului.

Paola Santagostino consideră că însuşi faptul de a da o reprezentare simbolică în basm propriei situaţii are un efect terapeutic imediat, întrucât facilitează accesul conştiinţei la procese profunde aflate în desfăşurare – deseori inconştiente, uneori şi de ordin corporal -, facilitând înţelegerea şi gestionarea lor. Tehnica fabulaţiei poate fi utilizată ca metoda de stimulare a autovindecării, de aprofundare a conştiinţei de sine şi de dezvoltare a creativităţii. Este vorba de o metodă utilizabilă de oricine, pe cont propriu, fără vreo contraindicaţie, destinată menţinerii părţii creative a minţii noastre, una care tinde să se atrofieze dacă e neglijată în favoarea exerciţiului tiranic şi exclusivist al raţiunii.

După experienţa cursurilor de poveşti precedente, mi-am dat seama că până la urmă bucuria de a spune sau de a crea o poveste este un scop în sine. Pe lângă sensul lor vindecător, regenerator, relaxant, transformator, etc. poveştile mai au şi darul de a atinge cu magia lor sufletele celor prezenţi, purtându-le către un tărâm fascinant la capătul căruia avem mai presus de toate surpriza de a ne trezi faţă în faţă cu noi înşine cei de dincolo de măşti, de frici, de convenienţe sau cenzuri. Pentru că trăim într-o societate care pune mai presus de toate accentul pe eficienţă, randament şi utilitate, raţiunea este cea care înrobeşte şi ocultează adesea dimensiunea noastră emoţională, ludică, copilaroasă, diminunându-ne astfel  din libertate şi privându-ne de beneficiile faptului de a fi întregi.

Tocmai de aceea vestea bună privind poveştile este că ele reuşesc să tămăduiască acolo unde raţiunea reuşeşte să vatăme. Fiind urzite pe o structură arhetipală, iar itinerariul eroului fiind croit pe o direcţie similară stadiilor dezvoltării eului, poveştile ne ajută să refacem în interiorul nostru tocmai acea totalitate pe care o pierdem din vedere odată cu înstrăinarea de sine în drumul nostru prin viaţă. Dacă vă aflaţi şi voi în căutarea acestei totalităţi, vă invit să păşim împreună pe urmele poveştilor, de-a lungul a cinci întâlniri în care vom încerca să redescoperim uimirea în faţa unei lumi pe care am uitat ca o purtăm în noi – tărâmul fanteziei. (mai mult…)

Anunțuri

Read Full Post »

Iată câteva dintre frumoasele poveşti care au avut bunăvoinţa să ne viziteze – după cum bine spunea una dintre participante – la întalnirea  pe tema Apa şi misterele feminităţii (întâlnire ce a prilejuit o seară feerică, învăluită în unde cristline, stropi de rouă, străluciri de perlă, poveşti gingaşe şi vise binecuvântate):

Povestea culegătorului de perle

(începută de Jeanina Cîrstoiu şi continuată de Adina Rădulescu)

Am vrut să strâng perle de pe uscat şi am pândit lacrimile Lunii. Ştiam că se găsesc uneori pe frunze, pe pământ, pe pietre. Ceea ce nu ştiam e că aceste lacrimi erau şi sunt greu de cules. Pentru că Soarele trecea să le sărute pe fiecare în parte în timp ce eu dormeam, doborâtă de aşteptare.
Apoi, am vrut să păcălesc Soarele. Şi mi-am deşirat propriile perle din şiragul mult prea scurt într-o noapte, înainte să răsară Luna, pentru ca Soarele să vină, să le sărute şi să plece sătul înainte ca Luna să plângă pe frunze şi pe pietre. Doar că în noaptea aceea a fost Lună nouă, iar dimineaţa înnorată. N-au venit nici unul, nici celălalt, iar eu mi-am înşirat la loc perlele uscate, plângându-mi singură propriile lacrimi.
Şi am plecat mai departe cu şiragul strâmt, pregătindu-mă să aştept până la următoarea Lună plină. (mai mult…)

Read Full Post »

Esti pasionat de fotografie? Ti s-a intamplat vreodata sa surprinzi o poveste intr-o fotografie?

Daca da, trimite fotografia cu pricina, insotita de povestea ei si de datele tale de contact (nume, prenume, telefon si adresa de corespondenta), pe adresa office@atreiacafea.ro, pana la data de 29 martie  si poti ajuta un copil sa-si implineasca visul.

Cele mai frumoase fotografii vor fi premiate in cadrul expozitiei cu vanzare „Poveste in dar”, din perioada 1-3 aprilie, la Clubul Taranului.

Mai multe detalii gasesti aici.

Read Full Post »

Cum ar fi ca in fiecare noapte sa visezi un barbat, care, din cine stie ce alt colt al lumii, te viseaza si el? Sa ajungi sa-l iubesti si sa-l cauti pe strazi, in gari, in restaurante si cladiri publice, rostind si scrijelind pretutindeni, neincetat cuvintele pe care o singura fiinta de pe lume le-ar putea intelege, formula magica de recunoastere pe care chiar el o rostise in primul vis in care se intalnisera – „ochi de caine albastru”.

Despre aceasta cautare frenetica si despre inefabilul intalnirilor din vis este povestea cu aripi de poem de care m-am indragostit de curand – „Ochi de caine albastru”, a lui Gabriel Garcia Marquez. Este atat de minunata, incat m-am trezit recitind-o la nesfarsit, in miez de noapte, la marginea viselor, pana intr-acolo unde m-am surprins nemaistiind daca povestea in sine nu este cumva unul din visele mele vechi, care in forma aceasta, a cuvintelor scrijelite pe foaie se intorcea la mine ca un bumerang manjit cu pulbere de stele, dupa o calatorie solitara prin alte lumi pierdute. (mai mult…)

Read Full Post »

povestea-din-spatele-povestii

Mi-am dat seama ca trec adesea pe langa oameni fara sa constientizez infinitul fiecarei intalniri. Stiu ca nici un om nu vine intamplator in viata mea si totusi cat de putine lucuri cu adevarate importante cunosc despre fiecare dintre cei daruiti mie intr-un context sau altul! De astazi voi invata sa cunosc povestile din spatele POVESTII lor, voi invata sa-mi pese de ei si sa-i iubesc asa cum sunt.

In urma cu mai bine de o luna am decis sa scriu o carte despre povestile oamenilor care ma inspira. Acele povesti ramase in umbra personajului care au devenit, acele resturi care odata indepartate au sculptat conturul identitatii lor prezente, acei pasi de dans pe cenusa a ceea ce au fost, care i-au facut sa fie ceea ce sunt. (mai mult…)

Read Full Post »